Muzeul Satului din Bucuresti gazduieste o casa veche din Afumati!

GOSPODARIE, AFUMATI, ILFOV 1/4 SEC. XX
Situata intr-o zona de campie, la 15 km distanta de Bucuresti, localitatea Afumati se incadreaza in categoria satelor de tip adunat, cu case dispuse de o parte si de alta a drumului principal, cat si a numeroaselor ulite care o alcatuiesc.
Principalele ocupatii ale locuitorilor comunei au fost agricultura si cresterea animalelor, iar vecinatatea Capitalei si intensificarea procesului de urbanizare a zonelor limitrofe ale acesteia au creat si oportunitatea unei activitati comerciale dezvoltate.
Gospodaria familiei Dobritoiu din Afumati, construita in anii ’20 (si renovata in 1939 conform inscriptiei realizate din tencuiala in relief, in stanga intrarii principale a casei), a fost donata Muzeului Satului in anul 2011.
Ansamblul este compus din casa, grajd pentru bivoli, hambar de porumb si bucatarie de vara. Tehnica de constructie este specifica zonelor de campie si podis, cu peretii din impletitura de nuiele pe furci din salcam sau stejar, cu lipitura de pamant.
Toate acoperisurile au avut initial invelitoare de tigla, doar casa fiind ulterior modernizata printr-o invelitoare de tabla. Podelele incaperilor sunt lipite cu lut, tavanele realizate din sipci fatuite (cu exceptia bucatariei), iar peretii interiori sunt lipiti cu lut si varuiti.
Planul casei urmareste specificul Campiei Dunarii, desfasurandu-se pe orizontala si cuprinzand tinda – prin care se face accesul in locuinta – camera curata (spre drum), camera de locuit si bucataria. Sistemul de incalzire este reprezentat de sobele din caramida prezente in camera de locuit si in bucatarie. In interior, se disting mobilierul de influenta oraseneasca si stergarele de pe pereti, care dau o nota distincta spatiului de locuit.”
Primaria comunei Afumati multumeste familiei Dobritoiu pentru initiativa si gestul de apreciat facut pentru comuna Afumati, pentru traditiile si obiceiurile stravechi ale acestei regiuni a Tarii Romanesti.

Monument Radu de la Afumaţi

Anumite urme descoperite pe teritoriul de azi al comunei conduc la părerea că originea Afumaţiului ca aşezare omenească sau ca teritoriu populat se pierde în adâncul timpului.

Istoricul C.C. Giurăscu („Istoria românilor”, 1973, vol II) prezintă o hartă a ţării Româneşti între 1418-1601, unde figurează ca localitate istorică şi Afumaţi, fiind însemnată ca locul unei bătălii.

În 1938 I. Gheorghiu a alcătuit o hartă geografică pe care Afumaţi figurează ca localitate existentă în perioada 1397-1535 şi în anul 1585.

Documentar, vechimea aşezării este atestată de actul domnesc din 11 septembrie 1525, dat de domnitorul Radu de la Afumaţi. Prin documentul respectiv, domnitorul întăreşte mănăstirii Glavacioc moşia cu români la Bărăgan, dăruită de Calotă Vornic.

Între 1522 şi 1529 Afumaţi a aparţinut lui Radu Vodă de la Afumaţi. Din 1529 până în 1585 a aparţinut de domeniul domnesc.

După 1585 moşia a trecut din mână în mână (datele lipsesc) până la mijlocul secolului al XVIII-lea, când făcea parte din averile postelnicului Constantin Cantacuzino.

După 1716 moşia Afumaţi intră din nou în domeniul domnesc, trecând din mână în mână până ajunge în stăpânirea lui Alexandru Ipsilanti.

În anul 1943 este vândută lui Negropontes, care o stăpâneşte până la reforma agrară din 1945.

De unde provine numele de Afumaţi nu se ştie exact. Bătrânii spun că numele satului ar veni de la una din ocupaţiile oamenilor din trecut – făceau vara cărbuni din mangal în întinsele păduri din N satului şi iarna îl transportau şi-l vindeau în diferite alte părţi. Denumirea ar proveni de la fumul care acoperea pădurile şi bordeiele persistând mult timp în atmosferă.

Marele dicţionar geografic consemnează că numele provine de la acţiunea de „a afuma” şi că bătrânii satului ar fi închis într-o casă pe un zapciu ce venise să înscrie oamenii pentru dări şi l-ar fi afumat.

După I. Iordan şi C.C. Giurăscu numele ar proveni de la faptul că pe timpul bântuirii ciumei, casele celor bolnavi, care erau îndepărtaţi din sat, erau afumate pentru a fi dezinfectaţi.

În general, se înclină pentru prima părere.

„Dicţionarul geografic al judeţului Ilfov” (1892) precizează că „Afumaţii se compun din satele Afumaţi şi Boltaşi, plasa Dâmboviţa”.

De la această dată are loc împărţirea administrativ-teritorială în raioane şi regiuni, comuna Afumaţi aparţinând judeţului Ilfov, plasa fiind când Pantelimon, când Budeşti-Cioplea. Din 1952, comuna Afumaţi a făcut parte din regiunea Bucureşti, raionul Brăneşti până în 1960 şi raionul 1 Mai al municipiului Bucureşti până în 1968.

Din 1968 se va trece la împărţirea administrativ-teritorială în judeţe, comuna aparţinând judeţului Ilfov cu reşedinţa în Bucureşti, până în ianuarie 1981 când teritoriul face parte din municipiului Bucureşti – judeţul Ilfov.