CONACUL STOLNICULUI CANTACUZINO DIN AFUMATI A DEVENIT PLATOU DE FILMARE

Scene din serialul „Clanul” difuzat pe ProTV au fost filmate la Conacul Stolnicului Constantin Cantacuzino din Afumati.

Comuna istorica Afumati, atestata documentar inca din anul 1510, a devenit cunoscuta datorita renumelui obtinut de Radu de la Afumati, domnitor al Tarii Romanesti in prima parte a veacului al XVI-lea, intre anii 1522-1529.

De altfel, Afumati e singura comuna ilfoveana care a participat constant, de-a lungul a cinci editii ale „Targului de Turism al Romaniei”.

Ansamblul fostei curti a stolnicului Constantin Cantacuzino din Afumati, care dateaza din sec. al XVII-lea, a devenit platou de filmare pentru pelicula „Clanul”, ce il are in rolul principal pe Tudor Achim, interpretat de Denis Hanganu.

„Clanul” reprezinta o adaptare care are in centru o poveste captivanta, lupta clasica dintre Politie si Mafie, in care tensiunea atinge cote inalte cand povestile de iubire vor condimenta eterna batalie dintre bine si rau.

Din distributia serialului mai fac parte Theo Rose, Carmen Tanase, George Mihaita, Codin Maticiuc si Vladimir Draghia.

Zilele comunei Afumati 2022

EVENIMENT | Zilele comunei Afumati – Sarbatoarea tuturor afumatenilor

 

Editia a 14-a a Zilelor comunei Afumati va avea loc in weekendul 30 aprilie – 1 mai, pe platoul din incinta Scolii Gimnaziale nr. 1, de pe sos. Petrachioaia, nr. 10.

In comuna istorica Afumati, atestata documentar inca din anul 1510, se anunta un weekend plin de distractie si voie buna! Vor fi doua zile de recitaluri artistice dintre cele mai diverse, cu muzica de calitate si numeroase surprize!

Anul acesta se implinesc 512 ani de la atestarea documentara a comunei Afumati!

ZILELE COMUNEI AFUMAŢI – 2018

2 DEC. 2018

Programul zilei de Duminica, 2 DECEMBRIE – Concert maraton la Afumati


Avand in vedere conditiile speciale de anul acesta, artistii vor urca consecutiv pe scena incepand cu ora 12:30 pana la ora 22:30.

Intre orele 12:30 si 18:00 este momentul artistilor disco, pop, reggae si rock, in urmatoarea ordine:
– Nicole CHERRY
– SORE
– Liviu TEODORESCU
– SDS Rock
– PEPE
– Compact B
– Alina EREMIA
– SPECTACOL DE LUMINI SI ARTIFICII

Incepand cu ora 18:00 se va continua cu artistii de muzica populara romaneasca: 
– Viorica CHIURCIU
– Angela RUSU
– Mariana CAPITANESCU
– Dinu Iancu SALAJEANU
– Mirela si Taraful Elvis NASTURICA
– Elisabeta TURCU
– Taraful din CLEJANI
 

TÂRGUL DE TURISM TTR 2018

EDIȚIA DE PRIMĂVARĂ
CENTRUL EXPOZIȚIONAL ROMEXPO

perioada 22-25 februarie 2018

Promovarea Comunei Afumați la TTR 2018

Ediția de primăvară a Târgului de Turism este organizată în perioada 22-25 februarie 2018 în cadrul Centrului Expozitional Romexpo.
 
Comuna Afumați este prezentă pentru a treia oară, dupa participările din 2013 și 2017, la cel mai mare eveniment din România dedicat industriei turismului.
 
Variantele de relaxare departe de agitația orașelor, dar și alte oferte de ocupare a timpului liber le sunt prezentate vizitatorilor, prin distribuirea de cataloage, pliante, broșuri și hărți cu principalele obiective turistice din Comuna Afumați.

FOCURILE DE LA AFUMAŢI – 2018

20 FEB. 2018

FOCURILE DE LA AFUMATI editia a V-a “OLELIA“
 
ORIGINI, SEMNIFICAȚII, RITUALURI
 
Lăsata Secului reprezintă ultima zi când se mai poate mânca „de dulce”, înainte de a începe unul din cele patru mari posturi rânduite in Biserica Ortodoxa (Postul Nașterii Domnului, Postul Sfintelor Paști, Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel și Postul Adormirii Maicii Domnului).
Postul cel Mare sau Postul Sfintelor Paști este singurul care are două Lasata Secului, unul pentru carne, celălalt pentru lactate, ouă și pește.
În lumea satului, Lasata Secului de Paști păstreaza acte rituale specifice unui inceput de An Agrar celebrat la echinocțiul de primavara. In acest sens, prof. dr. Ion Ghinoiu afirma: “prin fixarea Paștelui în raport cu echinocțiul de primăvară și faza lunară, cele mai importante sărbători și obiceiuri păgâne au fost împinse în afara ciclului pascal, la Lăsatul Secului și la Rusalii”. 
Lăsata Secului este momentul de cumpănă dintre vechiul și noul An Agrar, un scenariu ritual de îmbătrânire și înnoire a timpului, în care ritualurile si datinile pregătesc evenimentul și-l consfințesc – adică sunt împărțite simetric într-un ciclu de sărbători care au loc de-a lungul a doua săptămâni, o parte dintre ele fiind celebrate înaintea Lăsatului Secului in „Săptămâna Nebunilor”, altele după, în săptămâna “Caii lui Sântoader”[1].

Sărbătorile tradiționale desfășurate pe parcursul acestor două săptămâni sunt despărțite simetric de sărbătoarea nocturnă a Lăsatului de Sec, cunoscută sub diferite denumiri zonale: Strigatul peste sat, Priveghiul cel Mare, Alimori, Hodaițe, Animolile, Moroleuca etc. și păstrează anumite elemente care sunt specifice nopții dintre ani. 
În comuna Afumați această sărbătoare nocturnă se numește ”Olelie”, nume întâlnit în puține localități și a cărui origine nu este foarte bine cunoscută. Am întâlnit denumirea și într-o nuvelă a lui Fănuș Neagu, intitulată ”Ningea în Bărăgan (Olelie)”, a cărei acțiune este plasată în satul Suligatu, menționându-se însă faptul că acest obicei se păstrează în mai multe sate din Bărăgan.
Anumite studii menționează ca termeni folosiți în Muntenia pentru această sărbătoare: Urlălie, Urălie, Olelie.
Etimologia cuvântului ”olelie” este greu de precizat. Ion Căliman în studiul său ”Restructurări tematice şi conotative într-un obicei tradiţional din zona Făgetului –Strigarea peste sat” încearcă explicarea denumirilor din zona respectivă, precizând însă că ”etimologic este greu şi, totodată, riscant de precizat originea denumirii obiceiului, căci este recunoscut faptul că etimologiile populare au dat naştere de multe ori unor cuvinte curioase, chiar bizare pentru noi astăzi, dar care în mentalitatea şi graiul tradiţional au funcţionat şi s-au păstrat cu rigurozitate (fenomenul mai poate fi constatat şi în unele balade, colinde, oraţii ori descântece zonale)”. Acesta încearcă însă explicarea termenilor de ”alimoli” sau ”animoli” prin existența unor interjecții inițiale (ali, alei, alelei) de la care se presupune că s-a ajuns la la actualele formule de strigări, repetate ca un laitmotiv de atenţionare a auditoriului (comunitatea sătească) şi de ritmare specială a strigărilor. Procedând într-un mod similar, am putea crede că termenul ”olelie” provine de la interjecții de tipul ”oleo”, care înseamnă ”aoleu”.
Originea obiceiului se pierde în negura timpului. În timp ce unii îl consideră de origine slavă, alții consideră că acesta provine de la daci, la care exista obiceiul roților de foc asociate unor ritualuri agrare de sporire a fertilității pământului și de asigurare a rodniciei pământului în noul sezon agrar. Dacii aprindeau focuri ritualice pentru purificarea pământului, pentru alungarea spiritelor rele și pentru a se bucura de o recoltă bogată în sezonul agrar aflat la început.

Ritualul acestei sărbători, în ciuda denumirilor diferite, este destul de asemănător în satele unde se mai practică. Ion Căliman menționa că ”indiferent de zonă, au următoarele caracteristici: în seara cuvenită (Joi Mari din Săptămâna Mare a Paştilor, sau, mai rar, în prima seară de Lăsata Secului) se constituie grupuri de săteni, cu precădere bărbaţi, mai ales tineri, iar mai recent şi copii, care, după aprinderea de lumânări la crucile şi mormintele celor trecuţi în lumea „fără dor” şi împărţitul pomenilor în cimitir (în ultimul timp, mai ales dulciuri pentru copii), peste mormintele strămoşilor, urcă pe dealurile ce mărginesc satul, de-o parte şi de alta, ori pe uliţele satelor de luncă şi, în unele cazuri, chiar în cimitir („progage”) şi aprind focuri pe care le întreţin până târziu noaptea. De fapt, până la terminarea „strigărilor”. Tradiţional, grămada de priveghi este formată din tulei („tuluji”) scoşi din ieslea vitelor, adunaţi peste iarnă, ienuperi („jârepeni”), lemne, crengi, iar mai nou şi din cauciucuri uzate, pentru ca focul să ţină mai mult. Mai întâi se bate un par în pământ (ca centru, stâlp al focului), în jurul căruia se clădesc celelalte materiale, asemenea facerii unei clăi de fân. În satele de şes se aprind şi în locuri virane câteva focuri, care sunt păzite de tineri, copii şi bărbaţi mai în vârstă. 
Participanţii îşi confecţionează din timp sau în aceeaşi zi un fel de torţe, numite în zonă „moroleuci”, „feşciloane”, „feşcile”, iar, mai nou, „paraşute” ori „rachete”, făcute din cârpe, dârze, câlţi, drăgăloci, coajă uscată de lemn, fuior, iască (burete de copac), buret, cauciuc. Acestea se leagă bine în jurul unui băţ bun de azvârlit (de 60 – 80 cm) şi apoi, şomoiogul („feşciloniul”) astfel confecţionat, se îmbibă cu petrol, benzină sau motorină, pentru a se aprinde mai repede. Torţele se aprind şi se aruncă, pe rând, în sus, sau pe coasta dealului la vale, înspre sat şi înspre presupusul auditoriu (comunitatea sătească), fie deasupra mormintelor, în satele în care nu se mai obişnuiesc şi strigările specifice, ci numai facerea focurilor şi aruncarea torţelor.
În unele sate se confecţionau şi cercuri (sau roţi) din crengi, nuiele sau din rotilele plugului, învelite în câlţi, dârze sau paie, care, la sfârşitul strigărilor, se aprindeau şi se rostogoleau la vale, către sat, în urale generale. Tot în final, când focurile se mai domolesc, în unele locuri tinerii organizează un fel de întreceri iniţiatice, probe ale destoiniciei, concursuri ad-hoc de sărituri peste foc, în semn de purificare (focul, apa şi alte obiecte şi substanţe au, în credinţa tradiţională, un pronunţat rost purificator). Astăzi, în majoritatea cazurilor, se aprind focuri şi se aruncă torţele doar în cimitir”.

Dar primul care descrie acest obicei a fost Dimitrie Țichindeal (preot, poet, cărturar, numit de Eminescu în”Epigonii” ”gură de aur”) la începutul secolului al XIX-lea: „…Tocmai de la romanii cei de mult, care (în) februarie în 22 aveau sărbătoarea dumnezeiții Fornacalia sau fornicas, adecă cuptoriu zis, care în alte jertve aprindeau grâu cu paie neîmbletite în cinstea dumnezeitii – au luat, si până în ziua de astazi îl țin, obiceiul că la lăsatul de carne (…) făceau feciorii foc seara și aprindeau hodaițe făcute de paie…”
Iată cum descrie Fănuș Neagu acest obicei în nuvela menționată: ”De Lăsata-Secului (…) e obiceiul să se dea câinii în jujău, iar noaptea să se aprindă focuri pe movile și flăcăii să strige olelie, să strige adică numele fetelor râmase nemăritate și să spună lumii ce beteșuguri au. Pe alocuri nu sunt iertate nici femeile cu bărbat, bănuite că ar călca strâmb.”
Folcloristul Simion Florea Marian, în ”Sărbătorile la români” consideră că această datină este sărbătorită numai de către românii din Banat și Transilvania, care o numesc ”Alimori”, dar și Priveghi, Hodăițe, Hodaize, Hopaize și Opaiț. El prezintă desfășurarea evenimentului așa cum îl relatează B. P. Hasdeu: ”se face în unul sau mai multe locuri foc, fiecare părtaș aducând partea sa de lemne, paie etc. Acolo cântă, strigă, joacă și urează sau chiuie poporul format din tineri și bătrâni. Acest foc se numește Priveghi. În intervalul petrecerii iau tinerii din focul priveghiului tăciuni aprinși în mâni și întorc pre lângă sau în jurul focului, formându-se din tăciune sau paiele legate și aprinse pe tăciune un cerc de foc.”
Același cercetător descrie ”Hodăițele”, sărbătorite de românii din munți și de sub poalele Munților Apuseni din Transilvania. Hodăițele, la care participă copiii peste 12 ani și feciorii, sunt făcute din nuiele cu câte două crengi, între care se îndeasă paie și tuleie (paie de porumb), pe care le aprind și cu care fac tot felul de figuri. După ce acestea ard, se înșiră tinerii, în frunte cu un vătaf și încep a striga, batjocorind mai ales fetele nemăritate și feciorii rămași neînsurați. Strigăturile pot fi de felul următor:
Alo more! More!
Silito, silito more!
Fata lui popa Vasile
S-a uitat în fântână 
Și de ciudă și bănat
Că nu s-a mai măritat
I-a ieșit pe piele vărsat….etc.
În privința strigărilor, se pare că rolul lor era de a sancționa orice abatere de la normele și moralitatea tradițională, având astfel un rol justițiar. Astfel, Ion Căliman identifică mai multe tipuri de strigături:
– satirizarea celor codaşi în muncile agricole specifice perioadei;
– ironizarea celor leneşi, codaşi, fuduli, mincinoşi, beţivi, zgârciţi, a femeilor făloase peste măsură, egoiste, rele de muscă şi secretoase etc.;
– demascarea celor care nu se căsătoreau la timp, rămânând astfel feciori bătrâni şi trebuind să-i însoare babele, sau rămâneau „fete stătute”;
– satirizarea şi batjocorirea vrăjitoarelor din sat, a „strigoilor” şi „strigoaielor”, a „muronilor” şi „muroniţălor”, despre care se credea în mentalitatea comunităţilor rurale că aveau puterea să fure laptele de la vaci sau de la oi şi să le „stărpească” (adică să le lase fără viţei sau miei) sau să producă alte necazuri în sat, prin intermediul spiritelor rele pe care le puteau coordona într-un anumit fel; 
– deconspirarea în auzul tuturor a aventurilor erotice nepermise şi ruşinoase, sancţionate de această „instanţă” instaurată ad-hoc în comunitatea în care acţionează legile nescrise ale tradiţiei etc.
În comuna Brănești, aflată la mică distanță de Afumați, obiceiul se numește ”Urălie” și constă, de asemenea, în aprinderea de focuri și strigări batjocoritoare la adresa moravurilor satului, precedate însă de formula ”Urălie! Urălie! La moș Ilie în pălărie!”.
Focul, asociat în tradițiile populare cu forța de purificare și cu fertilitatea, a luat diferite forme de-a lungul timpului.
În comuna Afumați, în urmă cu câteva zeci de ani focul se făcea într-o cutie mică, legată cu o sârmă și care era învârtită de participanți, în timp ce strigau ”Olelie, Olelie/De capul lui…să fie!”. Pe parcurs au început să se facă focuri mult mai mari, asemănătoare celor descrise în celelalte zone ale țării, iar în ultima vreme, din păcate, se constată o deteriorare a obiceiului, în sensul că sunt arse, de cele mai multe ori, cauciucuri, care nu fac decât să polueze mediul înconjurător, iar tinerii care participă au un comportament care lasă de dorit. Urmele cauciucurilor arse la Olelie se văd în comună mult timp după eveniment, la colțurile străzilor unde au au avut loc astfel de manifestări rămânând un praf negru, greu de îndepărtat. 
Încercând să răspundă la întrebarea dacă folclorul va dispărea, Ovid Densușianu afirma în 1909: „Nu poate fi deci vorba de o dispariţie completă a folclorului vechi, ci numai de o reducere ori de o modificare a lui. Grija culegătorului a fost şi este prin urmare exagerată (…) Într-adevăr, prin culegerea de material nou, folcloriştii vor găsi totdeauna drum deschis pentru studiile lor şi niciodată nu le vor lipsi fapte noi, actuale, asupra cărora să-şi îndrepte atenţiunea: fiecare epocă e caracterizată prin manifestaţiuni proprii de viaţă şi urmând aceste manifestaţiuni aşa cum ele se reflectă în sufletul contemporanilor, folcloriştii vor avea întotdeauna un câmp întins de cercetare”[2]. Cu toate acestea, consider că o întoarcere către ceea ce a însemnat acest fenomen în trecut ar fi mult mai benefică decât modul în care se desfășoară în prezent.

FOCURILE DE LA AFUMAŢI – 2017

26 FEB. 2017

A III-A EDITIE A UNEI DATINI STRAVECHI ”OLELIA”, SAU ”FOCURILE DE LA AFUMATI”


Duminica, 26 februarie, s-a petrecut la Afumati o noua editie – cea de a III-a – a unui obicei, care tine de mostenirea pe care ne-au lasat-o stramosii nostri.
E vorba despre aprinderea unor focuri, care poarta semnificatia purificarii sufletesti si spirituale, la intrarea in primavara cea datatoare de vitalitate. 
Evenimentul, cinstit cu drag de locuitorii comunei a cunoscut in ultimii ani, o reimpraspatare a formelor lui de expresie si infaptuire. 
Cert e ca la amiaza zilei, oamenii au fost invitati de Consiliul Local si primarul Gabriel Dumanica sa ia parte la sarbatorirea impreuna a acestui frumos obicei tradtional.
„Vrem ca acest eveniment sa reprezinte permanenta reperelor traditiei noastre, la venirea primaverii. „Focurile de la Afumati” sunt o asemenea sarbatoare care trebuie mentinuta in continuare, in localitatea noastra. Ne bucuram ca putem organiza acest eveniment si mai ales ca suntem impreuna. Va multumesc pentru asta. Suntem aici, acum, in primul rand datorita dumneavoastra, prin traditiile si obiceiurile lasate de inaintasi. La multi ani tuturor, numai bine, sanatate!“, a precizat primarul Gabriel Dumanica.
 

TÂRGUL DE TURISM TTR 2017

16-19 FeBR. 2017

Promovarea comunei Afumati la Targul de Turism al Romaniei 2017

Editia de primavara a targului a fost organizata in perioada 16-19 februarie 2017 in cadrul Centrului Expozitional Romexpo.

Comuna Afumati a fost reprezentata pentru a doua oara, dupa participarea din 2013, la cel mai mare eveniment din Romania dedicat industriei turismului.

Variantele de relaxare departe de agitatia oraselor, dar si alte oferte de ocupare a timpului liber au fost prezentate vizitatorilor cu acest prilej.

Obiective turistice in comuna Afumati:

1) Ansamblul fostei curti a Stolnicului Constantin Cantacuzino (datand de la sfarsitul secolului XVII), este inscris in Lista monumentelor istorice realizata de Ministerul Culturii in categoria monumentelor de tip A (IF-II-a-A-15258) si este format din Biserica “Adormirea Maicii Domnului” (sau Biserica Veche, asa cum este cunoscuta de localnici) Conacul Stolnicului Constantin Cantacuzino si Zidul de incinta.

2) Ruinele Curtii Domnesti a lui Radu de la Afumati (domn al tarii Romanesti intre anii 1522-1529), la intrarea in comuna, pe malul stang al paraului Pasarea la 300 m vest de soseaua Afumati – Petrachioaia.

3) Padurea peisagistica de la Afumati, in suprafata de 235 ha, face parte din renumitii “Codrii Vlasiei”. Padurea Afumati este formata din diverse specii de foioase – stejar, fag, artar, salcam, tei, in amestec sau in masive. Vegetatia ierboasa este predominant reprezentata de graminee si leguminoase.

4) Lacurile aflate pe valea raului Pasarea in nord-vestul, centrul si sud-estul comunei pot oferi o baza de agrement foarte atractiva pentru turistii aflati in tranzit si pentru turistii de weekend.

Evenimente desfasurate in comuna Afumati:

1) Zilele comunei Afumati (primul weekend al lunii Septembrie)

2) Focurile de la Afumati („Olelia” – de lasata Secului)

3) Ziua copilului (1 Iunie)

4) Ziua Nationala a Romaniei

5) Ziua Eroilor
 

Festivalul „Radu de la Afumaţi”

Afumati - Radu de la Afumati-poster

30 Noiembrie -1 Decembrie 2013

Pe durata a două zile, festivalul a fost un bun prilej pentru promovarea produsului turistic Afumaţi, a potenţialului turistic al zonei dar şi pentru lansarea unora dintre materialele de promovare a produselor turistice (s-a lansat portalul web şi videoclipul).

Festivalul a fost centrat pe imaginea lui Radu de la Afumaţi, figură istorică relativ uitată. Elevii de la şcolile din comună au organizat spectacole tematice dar şi concursuri de eseuri şi desene cu temă istorică, cele mai bune lucrări fiind expuse/prezentate la festival.

O altă competiţie a fost organizată pentru alegerea ghizilor la monumentele istorice, dintre elevii din comună, cei interesaţi au trebuit să prezinte într-un mod atractiv şi inedit destinaţiile respective.

Am organizat şi o paradă a costumelor de epocă precum şi alte spectacole susţinute de artişti locali sau invitaţi. La festival au fost invitate personalităţi născute pe aceste meleaguri care pot reprezenta un vector de imagine al comunei dar şi reprezentanţi ai presei pentru a asigura vizibilitatea acţiunii şi totodată pentru a promova potenţialul turistic local.

Zilele Comunei Afumaţi

zca-2013In perioada 7-8 Septembrie,  se vor celebra Zilele Comunei Afumaţi 2013.
Pe parcursul celor două zile de distracţie şi voie bună participanţii se vor putea bucura de o serie de concerte in aer liber susţinute de artişti de top ai muzicii româneşti.
Dacă prima zi de sarbatoare este dedicată tineretului, cea de-a doua zi va fi acaparată de cântecul şi dansul popular, urmând ca in finalul evenimentului să asistăm la unul dintre cele mai impresionante focuri de artificii pe ritm cu muzică.


Afumati - Zilele AfumatiScopul acestui eveniment va fi promovarea produselor turistice specifice zonei şi atragerea unui număr cât mai mare de turişti. Evenimentul se va desfăşura pe durata a două zile, în luna septembrie.